luni, 27 iunie 2011

Carpaţii Meridionali

Carpaţii Meridionali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carpaţii Meridionali
Carpaţii Meridionali, alături de Carpaţii Orientali şi Carpaţii Occidentali reprezintă cele trei mari grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziţia lor geografică (la sud, deci meridionali ca poziţie) faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan şi limita lor nordică.
Carpaţii Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică şi spectaculoasă regiune montană a ţării, având unele similitudini cu Alpii. Parte distinctă a Carpaţilor Meridionali, Munţii Făgăraş, cei mai spectaculoşi, înalţi şi sălbatici munţi ai României, i-au inspirat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-i denumească şi Alpii Transilvaniei, conform lucrării sale Recherches sur l'Evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales), publicată la Paris, Editura Delagrave, 1906.
Limita lor vestică, spre Carpaţii Occidentali, este culoarul depresionar Cerna-Timiş-Bistra-Haţeg-Ştei-Orăştie, iar limita lor estică (spre Carpaţii Curburii) o reprezintă Valea Prahovei. Limita sudică a Carpaţilor Meridionali o reprezintă un abrupt major (pe alocuri având o diferenţă de nivel până la 1000 m) format din trei grupe: Subcarpaţii Curburii (între Prahova şi Dâmboviţa), Subcarpaţii Getici (între Dâmboviţa şi Motru) şi Podişul Mehedinţi (între Motru şi Dunăre).

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Caracteristici generale

[modificare] Grupe montane distincte

[modificare] Grupe majore de munţi

În Carpaţii Meridionali se disting patru grupe majore de munţi:
respectiv 23 de sub-grupe montane în total.

[modificare] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Carpaţii Meridionali

[modificare] Vezi şi

Carpaţii Orientali

Carpaţii Orientali

sursa: ro.wikipedia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carpaţii Orientali în România
Carpaţii Orientali
Carpaţii Orientali reprezintă unul din cele trei mari segmente montane ale munţilor Carpaţi de pe teritoriul României. Aşa după cum indică şi numele, Carpaţii Orientali se găsesc în partea estică a României, prezentând o varietate largă de roci, aspecte geofizice, geologice şi morfologice, înălţimi, împăduriri, floră şi faună.

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Limite geografice generale

Sunt cuprinşi între graniţa cu Ucraina (în nord), Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest (în vest), Subcarpaţii de Curbură şi Valea Prahovei (în sud), Podişul Moldovei şi Subcarpaţii Moldovei (în est).

[modificare] Caracteristici generale

Între aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferenţiază de celelalte ramuri carpatice, cum ar fi:
  • altitudinile au valori mijlocii; înălţimile maxime depăşesc 2000 m (în Munţii Rodnei şi Munţii Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Ciucaş, Munţii Maramureşului şi Ceahlău)
  • au culmi paralele, orientate pe direcţia NV-SE (în nord şi centru) sau „curbate” (în sud)
  • sunt formaţi din trei fâşii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului:
a) în vest există un aliniament de munţi vulcanici
b) în centru, munţi alcătuiţi din roci dure(predominant şisturi cristaline)
c) în est şi sud, munţi alcătuiţi din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formaţiune geologică specifică, alcătuită din strate sedimentare cutate)
  • sunt fragmentaţi de depresiuni numeroase (unele foarte întinse, cum ar fi depresiunile Braşovului şi Maramureşului), văi şi trecători
  • au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri şi platouri), îndeosebi în munţii Călimani, Gurghiului şi Harghitei, relief glaciar (în Munţii Rodnei), un relief specific datorat rocilor (îndeosebi în masivele Ceahlău şi Ciucaş)
  • relief carstic cu peşteri şi chei în Carpaţii de Curbură

[modificare] Grupe montane distincte

[modificare] Grupe majore de munţi

În Carpaţii Orientali se disting trei grupe majore de munţi:

[modificare] Repere

Grupa Nordică a Carpaţilor Orientali cuprinde următoarele subdiviziuni: Munţii Oaş, Munţii Gutâi, Munţii Ţibles, Munţii Maramureş, Munţii Suhard, Munţii Bârgău, Muntii Rodnei cu cel mai inalt varf de aici, Pietrosu 2303 m, Depresiunea Oaş pe râul Tur, Depresiunea Maramureş pe râurile : Tisa,Iza şi Vişeu, Depresiunea Dornelor pe Bistriţa, Depresiunea Campulung Moldovenesc pe Moldova, Pasul Prislop 1416 m, Pasul Şetref, Pasul Tihuţa, Pasul Mestecaniş.

În Grupa Centrală se găsesc: Munţii Călimani cu varful Pietrosu de 2100 m, Munţii Gurghiului, Muntii Harghita, Muntii Ciomatu,
Munţii Giurgeu, Munţii Hăşmaşu Mare, Munţii Ciuc, Munţii Nemira,
Munţii Bistriţei, Muntii Ceahlău, Muntii Tarcău,
Muntii Stânişoarei, Munţii Gosmanu, Munţii Berzunţi,
Depresiunea Ciuc pe râul Olt, Depresiunea Giurgeu pe râul Mureş, Depresiunea Comaneşti pe râul Trotuş,
Pasul Izvorul Mureşului, Pasul Bucin, Pasul Oituz, Pasul Tuşnad.

În Grupa Sudica sunt: Muntii Întorsurii, Munţii Breţcu, Munţii Bârsei formati din Postăvaru şi Piatra Mare, Munţii Vrancei Munţii Buzăului formaţi din Penteleu , Siriu şi Podu Calului, Munţii Ciucaş, Munţii Baiu,
Depresiunea Braşov pe râurile Olt şi Râul Negru, Depresiunea Întorsura Buzăului pe râul Buzau,
Pasul Predeal, Pasul Bratocea, Pasul Oituz.

[modificare] Vezi şi

[modificare] Legături externe

Carpaţii Occidentali

Carpaţii Occidentali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harta prezintă accentuat partea nordică a Carpaţilor Occidentali, Munţii Apuseni, respectiv cea centrală, Munţii Poiana Ruscăi şi cea sudică, Munţii Banatului.
Carpaţii Occidentali, alături de Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe mari muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziţia lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziţie) faţă de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan şi limita lor estică, respectiv faţă de Culoarul Timiş-Cerna pentru Munţii Banatului grupul sudic al Occidentalilor.
Carpaţii Occidentali se desfăşoară între Dunăre, Barcău şi Someş. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munţii Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat "mozaic petrografic" (fliş, şişturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Caracteristici generale

[modificare] Grupe montane distincte

[modificare] Grupe majore de munţi

În Carpaţii Occidentali se disting trei grupe majore de munţi:
respectiv 18 sub-grupe montane în total.

[modificare] Petrografie

În Munţii Apuseni se pot distinge Munţii Bihorului alcătuiţi din şisturi cristaline şi calcare, respectiv Munţii Metaliferi şi Munţii Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munţii Apuseni unde peşteri aşa cum ar fi Urşilor, Scărişoara şi Vântului reprezintă monumente ale naturii.
Grupul de mijloc al Carpaţilor Occidentali, Munţii Poiana Ruscă, având altitudinea maximă în Munţii Poiana Ruscăi, Vârful Padeş cu 1374 m, sunt alcătuiţi din şisturi cristaline.
În cadrul grupului sudic al Munţilor Banatului se pot diferenţia Munţii Semenic, Munţii Almăjului, Munţii Locvei şi Munţii Dognecei alcătuiţi din şişturi cristaline, respectiv Munţii Aninei alcătuiţi din calcare.

[modificare] Depresiuni intramontane (de la sud la nord)

[modificare] Pasuri şi trecători

[modificare] Chei

[modificare] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Carpaţii Occidentali

[modificare] Vezi şi